Poate o sa va mire, dar acum 30-40 de ani peste 50% din olteni erau trilingvi. Tot olteanu avea macar o antena ce se itea pe-un geam sau ingrosa padurea de pe bloc. Programul nostru de TV era ca si inexistent, asa ca ne-am orientat antenele catre vecini. In copilarie ma uitam la desenele animate sarbesti si aveam un favorit - Profesor Baltazar. La pasiunea mea contribuia si faptul ca puteam mesteca guma sau manca ciocolata cu acelasi nume, dar sigur ma captiva modul in care omul de stiinta rezolva problemele cetatenilor cu ajutorul mintii sale ascutite si a masinii care picura idei.
Serialul te introducea intr-o lume a imaginatiei in care totul era posibil, era plin de mesaje pozitive, avea fundal sonor antrenant, culori frumoase, semana cu basmele. Era o lectie despre cum poti face lumea fericita si demonstra ca orice problema are o rezolvare inventiva, inspirata. Profesorul promova ecologia, toleranta, iubirea, era amuzant, prietenos, discret si foarte dedicat cetatenilor. Eram atat de fermecata de aceasta animatie incat mama a descoperit ca inteleg sensul cuvintelor si chiar pot vorbi in acea limba. E drept ca o vorbeam intr-un mod ciudat, usor cantat ca de, asa se vorbea in serial, dar ducandu-ma cu tata la Severin am putut negocia pentru o pereche de blugi. Sarboaica a fost asa de incantata ca-i vorbesc limba incat mi i-a vandut la jumatate de pret, plus un pachet de guma cu Baltazar. La scoala, am uimit invatatoarea la ora de muzica cand am cantat soudtrack-ul serialului, iar toata clasa m-a acompaniat.
Fara sa vreau am descoperit o metoda de invatare a unor limbi straine, asa ca atunci cand am avut un copil am aplicat-o. Am cautat filme de desene animate cu mesaje universale ca puterea cunoasterii, a dragostei, care sa aiba la baza metode non-violente de rezolvare a problemelor (lucru greu de aflat pe programele de televiziune) si am gasit filmele de la Empire Film.
