Ceea ce a inceput ca o zi de sarbatoare pentru Sf. Iosif, patronul spiritual al dulgherilor, a evoluat in patru secole intr-o petrecere anuala de 5 zile, de pe 15 martie pana pe 19 martie, o sarbatoare cu multiple fatete care implică focul. Acest festival este expresia unui fel unic de arta ce foloseste structuri mari de lemn acoperite cu papier-mache, ce intruchipeaza viziuni satirice si ironice a problemelor locale sau chiar internationale, pe care factorii de decizie (faleros) considera ca trebuie criticate. Aceste ninots sunt realizate de catre organizatii de cartier si sunt sprijinite de catre Consiliul orasului, datorita costurilor importante, ca apoi sa fie distruse in intr-un final aprins, festiv si pirotehnic - da, in mod deliberat- in uralele a mii de oameni, localnici sau straini veniti in circuite turistice.
Acest #jurnaldevacanta, este povestea unei vacante speciale, unul din cele mai frumoase circuite cu avionul, chiar daca au trecut deja doi ani. A fost o experienta incredibila, cateva zile nebune care au amestecat reveria religioasa cu paganismul, zile in care a primat spectacolul strazii si minunatele focuri de artificii.
Imi amintesc perfect prima zi, cand "La Desperta" m-a facut sa sar din pat la ora 8, trezita de pocnitori sanatoase si muzica de fanfara. Desi am stat in centrul orasului intr-un hotel modern, Valencia Palace, nu pot sa va descriu nivelul zgomotelor, era ca si cand petardele se lansau in camera mea. Nu mai spun de zgomotul alarmelor magazinelor sau al automobilelor. Marea majoritate a valencienilor nu lucreaza in acea saptamana si aceasta trezire fonica ii asigura ca sunt gata pentru o zi de distractie.
Am urmat pe strazi numeroasele procesiuni de valencieni imbracati in costume traditionale, fiecare grup avand un steag ce le declara apartenenta la un cartier, sat, comunitate si o fanfara proprie. La ora 14 a inceput "La Mascleta", expozii pirotehnice in tot orasul, cea mai mare fiind in piata centrala, Plaza Ayuntamiento. La inceput am crezut ca este cutremur, suflul facea ca sa trepideze totul in jurul meu si fumul patrunzator de praf de pusca m-a inecat. Daca mi-ar fi spus cineva despre frumusetea unor explozii pirotehnice in plina zi nu l-as fi crezut, mi-ar fi parut incredibil. Dupa acestea am cutreierat strazile cautand Corrida de Toros si desi nu am gasit-o, am nimerit in Plaza de la Virgen.
In fata Bazilicii era o structura de lemn uriasa, ce infatisa sfanta patroana a Valenciei, Fecioara Maria, cadru ce a urmat sa fie impodobit in zilele urmatoare cu flori daruite de femei din toata regiunea. Seara m-a doborat oboseala si m-am culcat in jur de ora 22, pentru ca sa ma trezeasca un rapait puternic la 01. Am crezut iar ca-i cutremur si uitandu-ma pe geam, am vazut o imagine incredibila, un ecran de focuri de artificii in albia secata a raului, ce cresteau gradat in spectacularitate. Incredibil, aceasta rapaiala a durat 20 de minute. Am adormit greu datorita emotiilor ce ma incercau si faptului ca langa hotel petrecaretii din zona amenajau o ninots, dar nu oricum, ci langa un cort imens unde se dansa si bea...pana dimineata.
In ziua a treia am avut acealasi ritual de la 8 la 01, insa intr-una din piete am nimerit la un concurs de frumusete si unul culinar. Acolo am mancat cea mai buna paella, Paella Valenciana, bucatele de sunca Jamon Serrano si Jamon Iberico servite pe „jamonero” (suport ce are rolul de a tine jamonul nemiscat in timpul operatiunii), churros lungi, subtiri, grosi, inodati, in forma de covrig, de opt, insotiti de ciocolata, cafe latte sau champurrado.
In a patra zi pe langa activitatile devenite deja obicei, am stat mare parte a zilei privind ritualul aducerii florilor de catre fete si femei si cum se orna uriasa statuie a Fecioarei Maria. Dupa spectacolul pirotehnic de la ora 01, pe care l-am vazut de asta din camera am dormit dusa, nu am mai auzit nici vecinii petrecareti.
Cu toate acestea pe 19 eram tot nauca de atata nesomn, ma tinea in picioare numai gandul ca voi vedea "La Nit del Foc". Ziua m-am inghesuit pe strazi ca sa pot ajunge sa vad ceremonia religioasa inchinata Fecioarei Maria, reusind sa vad de asta data doar un colt din statuia care inmiresma aerul cu parfumul miilor de flori, ca apoi sa particip la arderea unei "Falla infantilă" pentru copii, apoi la o "Fallas" de cartier si apoi la cea ma grandioasa din Plaza Ayuntamiento urmata de focul grandios de artificii. Eram deja pregatita din zilele anterioare, dar ceea ce a urmat mi-a depasit si imaginatia, solul mi se agita sub picioare, capul mi se rotea incontrolabil, respiram parca taciuni, adrenalina imi era la cote maxime. Si acum cand imi aduc aminte ma infior si compar senzatia cu cea pe care am avut-o cand am aflat ca o sa plec cu programul work and travel in SUA. Tot asa am ramas cu gura cascata ca si in Plaza Ayuntamiento, dar de data aceasta nu pentru a permite sunetului sa scape si sa nu simt ecou in jurul capului, ci de surpriza si incantare. Mereu mi-am dorit sa ajung acolo intr-un schimb de experienta, sa intalnesc cultura americana, sa vizitez orasele preferate, sa-mi exersez limba engleza, dar aceasta vacanta de-o vara mi-a depasit asteptarile. Despre aceasta experienta o sa va povestesc alta data, dar va indemn sa va inscrieti si voi la work and travel Vacante Speciale, merita cu prisosinta, poate fi sansa asteptata.Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2015.