La jumatatea distantei intre Corso si Piazza Navona, in mijlocul unui labirit de strazi inguste, dai peste o cladire celebra construita acum 18 secole -Pantheonul.
La o privire stradala cupola nu se distinge, iar zidurile sale invechite sunt expuse golas, inconjurate de cladiri de un gust inferior si de o mare de turisti. De abia ajuns in fata ei, in piata, iti ofera primele indicii privitor la marile proportii, vazand frontonul si coloanele masive ce te pregatesc putin pentru ceea ce vei gasi odata pasit inauntrul ei.
Interiorul opulent al bisericii contrasteaza cu austeritatea din exterior.
Prima intrebare care-ti vine in minte e: cum de a reusit sa reziste atata timp vicisitudiniilor istoriei, privind inca cu incredere spre viitor si sugerandu-ti ca va supravietui cel putin inca tot atat timp (este singurului monument de arhitectura clasica ramas intact).
A doua intrebare vine firesc pasind in rotonda: cum au reusit sa construiasca romanii asa ceva?
In cartea sa De Architectura, Vitruvius defineste arhitectura ca fiind o fuziune a 3 elemente:
– Firmitas – adica elementele ferme ale constructiei, cum ar fi ceea ce numim astazi structura de rezistenta;
– Utilitas – adica utilitatea si functionalitatea constructiei;
– Venustas – de la numele zeitei frumusetii, Venus, cautarea frumusetii formelor, proportiilor, materialelor, compozitiei, decoratiei, precum si a altor elemente care genereaza frumusetea in arhitectura si arta.
In acest articol incerc sa-i gasesc Utilitas acestui monument extraordinar.
Dar s-o luam pe rand, intorcandu-ne in istorie pana in anul 31 i.Hr, odata cu batalia de la Auctium, dintre armatele beligerante ale lui Octavian si Marc Antoniu + Cleopatra. Victoria i-a revenit lui Octavian, dar stapanirea Romei si a Imperiului dupa acest moment decisiv s-a datorat lui Agrippa, prietenul, consilierul si apoi ginerele lui Augustus. Pentru a comemora aceasta batalie Agrippa, in anul 27 i.Hr, in cel de al treilea sau consulat, a construit Pantheonul roman - un templu dedicat divinitatilor tutelare ale familiei Julia, familia lui Caesar si a prietenului sau, acum imperialul Augustus. Atunci nu poseda nicio cupola si avea o forma dreptunghiulara de circa 20/ 44 metri, fiind orientat spre sud. O serie de incendii au lovit Roma si Pantheonul a fost grav avariat, astfel incat imparatul Hadrian l-a reconstituit (se pare ca arhitectul ar fi fost Apolodor din Damasc, dupa cum atesta datele de pe caramizile zidurilor) din temelii, in primii sai ani de domnie (118-128 e.N).
Hadrian era un constructor notoriu de proporții faraonice, ce a socotit oportun să-si exercite mintea lui inovatoare arhitectural, avand un instinct pentru extravaganta. Edificiul cel nou avea o alta orientare - spre nord (pentru un templu, orientarea Pantheonului este neobisnuita) si un plan nou, ce cuprindea un naos acoperit de o cupola gigantica. La terminarea sa Hadrianus a pus sa se inscriptioneze pe fronton textul:
M(arcus) Agrippa L(uci) f(ilius) tertium facit adică: Marius Agrippa, fiul lui Lucius, consul pentru a treia oara, l-a construit, fapt care a derutat ani de-a randul, deoarece s-a crezut ca actuala constructie era ridicata de catre Agrippa.
Imparatul Hadrian a dorit sa-si lege astfel numele de Augustus si domnia sa sa fie considerata continuatoarea primului imparat. A fost construit pe o axa imaginara formata din repere ale inaintasului sau: Mausoleul lui August, Ara Pacis si Horologium, Pantheonul reprezentand clar un simbol al imperiului si al fortei imparatului. Se merge pe ideea ca a fost conceput ca fiind un martor la "solarizarea" imparatului si ca ar arata temelia divina a puterii sale. Cultul Soarelui este de origine egipteana si s-a raspandit la Roma inca din timpul lui Augustus.
In ciuda faptului ca este una dintre cladirile cele mai cunoscute
din Roma antica, rolul jucat de ea este slab inteles. In timp ce arhitectura sa a fost
bine studiata, functia sa rămane incerta. Se crede ca era un fel de indicator cosmologic, datorita acoperisului sau sferic ce are un oculus, care avea rolul unui cadran solar ( acesta teorie ar explica si orientarea sa spre nord). Nu a fost construit astfel pentru a face masuratori precise ale ciclului soarelui ( are o abatere de 5,5 grade fata de Nord), ci mai degraba pentru a sustine legatura simbolica a cladirii cu calea soarelui in cursul anului, pentru a determina timpii zilelor si a tine un calendar al echinoctiilor. Dimensiunile extraordinare ale rotondei si puterea naturala de luminare a ei ( oculus i
mpreună cu deschiderea portii reprezinta singura sursa de
lumina naturala in interiorul templului) dau un efect surprinzator, spatiul boltit fiind redirectionat spre origini, pana la o reprezentare materiala a cosmosului la scara umana. Decalajul dintre cilidru si sfera, pot sugera o miscare de rotatie in jurul axei centrale, cupola sferica reprezentand ordinea cosmica. Oculus este un fel de ax central de legatura intre cer si Roma, centrul Imperiului. Pentru a veni in sprijinul unei iconografii ceresti a cupolei, pe langa oculus arhitectura cupolei poate fi inscrisa intr-un context astrologic, deoarece cupola este impartita in 28 de raze. Numarul 28 era deja cunoscut ca fiind numarul de zile in care luna realizeaza o rotatie in jurul Pamantului. Aceste raze sunt intersectate de cinci cercuri impreuna cu care formeaza 140 de casete. Cele cinci cercuri ar putea reprezenta cele cinci planete care erau deja cunoscute; Mercur, Marte, Jupiter, Saturn, Venus si astfel am avea tot sistemul solar cunoscut in antichitate, prezent pe cupola Pantheonului.
Se stia deja din sec 4-5 i e.N, datorita geometriei lui Pitagora ca pamantul e rotund, asa ca nu-i de mirare ca suprafata podelei conevexe a Pantheonului ar putea reprezenta Pamantul ( este inaltata cu 28 de cm fata de orizontala solului).
In civilizatia greaca ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) apar relativ simultan cu cele heliocentrice (Aristarh), dar ramane ca functional sistemul geocentric aproape 2000 de ani pana la Copernic, asa ca rotonda ar putea reprezenta un univers geocentric.
Cele opt nise din peretii perimetrului, dintre care una este chiar intrarea, iar celelalte sapte puteau contine statui ale celor sapte zeitatii asociate cu planetele, consolideaza ideile unui univers geocentric. Studiindu-se propagarea si directia luminii solare, s-a observat ca razele soarelui lumineaza intrarea exact momentul in care imparatul pasea in templu, pe 21 aprilie, ziua cand romanii sarbatoreau ziua orasului, data la care Roma a fost fondata. In fiecare zi raza de soare descrie un arc de la vest la est, ramanand pe emisfera superioara toamna si iarna, atinge baza intrarii pe 21 aprilie si rataceste apoi pe podea la orele pranzului de la sfarsitul lui aprilie pana la sfarsitul lui august. Primavara si vara lumineaza primele trei nise simetrice fata de intrare, restul fiind mereu in umbra tot anul, deoarece soarele Romei nu reuseste sa aiba o altitudine suficienta pentru a le lumina. De ziua lui Augustus 23 septembrie - echinoxiul de toamna, soarele apare exact deasupra intrarii, dar nu coboara pana la sol. Rezulta ca dimensiunile lui oculus si ale usilor de bronz, au fost atent stabilite in scopul de a captura lumina soarelui.
Am facut niste calcule simple pentru a afla azimutul razelor soarelui, atunci cand ating prima nisa si prima exedra.
360/16=22,5 grade
Din aceste 22,5 grade scad abaterea pe care o are cladirea fata de axa nordului 5,5 grade.
22,5-5,5=17 grade -este azimutul pe care il are atunci cand atinge prima nisa.
Daca la aceste 17 grade adaugam 22,5 obtinem azimutul primei casete:39,5 grade.
17+22,5=39,5 grade
Eu am fost la o saptamana dupa 21 aprilie si astfel am ratat momentul in care razele soarelui m-ar fi intampinat din prag, dar le-am regasit intre prima nisa si prima exedra, azimutul
soarelui in acea zi fiind:
28/4/2015| time| azimuthRise:| 06:11:35| 70.19°Noon:| 13:08:28| 180.18°Set :| 20:05:22| 290.06°. Poate parea bizar ca am cautat atatea date referitoare la ziua de 28.04.2015, dar altfel nu m-as fi putut raporta la acest model al universului, care este Pantheonul. Acum mi-am dat seama ca poate nu-i o intamplare ca eu care-s nascuta pe 28 l-am vizitat in data de 28, am si eu un aport la adaugarea altor cifre de 28 care sa ne reprezinte astral.
Faptul ca in anul 609 imparatul bizantin Focas a daruit edificiul papei Bonifaciu IV, care l-a transformat in biserica crestina, a salvat cladirea de la distrugere (desi dupa un mileniu, sub pontificatul papei Urban al VIII-lea, monumentul a fost jefuit de podoabele sale din bronz si a fost refolosit de Bernini pentru confectionarea baldachinului urat, cu aspect mortuar din catedrala Sfantu Petru), putand sa reziste inca doua milenii. Panteonul a devenit primul templu din Roma care a fost crestinat, ramasite ale unor martiri fiind reinhumate de-a lungul timpului din catacombele Romei.
Trebuie recunoscut ca aceasta transformare in biserica s-a dovedit salutara pentru conservarea sa, asemanator altor temple transformate in biserici de pe intinsul lumii civilizate antice.
O fi cladirea crestina, dar sentimentul coplesitor cand intri in ea este pagan si este dat in principal de o serie de cercuri concentrice din jurul unei sursa luminoasa - care este oculus din centrul domului. Este un spatiu care impune respect si veneratie. Dovada este tacerea care este spontana odata ce ii treci pragul. Un fel de mirare rece este cea mai comuna emotie.
Etichete: Agrippa, antichitate, August, cupola, geocentrism, Hadrian, model al universului, monument arhitectura clasica, oculus, Pantheon, Roma, romani, turism
Interiorul opulent al bisericii contrasteaza cu austeritatea din exterior. 
