In sala mare de consiliu povestitorii si personajele principale ale povestilor stau in jurul mesii ovale si asteapta venirea Marelui Imparat. Cum au deschis laptopurile de dimineata i-a intampinat pe desktop un mesaj, in care erau invitati peste o ora in sala de consiliu. Acum se dadeau toti cu parerea ce s-o mai fi intamplat, ultima sedinta fusese convocata cand Scufita Rosie s-a certat cu Lupul si l-a palmuit. Ea zicea ca Lupul uitase sa se stearga pe labe inainte sa intre in casa Bunicii si ii murdarise pelerina cu noroi, el s-a abtinut sa comenteze.
La masa se remarca Povestrel, baiatul Povestitorului Adjunct, care e intr-o faza joviala, e binedispus si spiritual, staluceste risipind anecdote si farmece catre frumoasa Poema si vara-sa Nuvelica.
Poc! Usa se deschide energic si intra Maria Sa Imparatul Povestilor. Nu-i nevoie sa folosesca clopotelul de pe masa, dupa figura am vazut ca-i lata si am tacut toti malc.
In doua cuvinte ne face pe toti cu ou si cu otet, a avut iar reclamatii de la parinti. Dupa ce ca a facut efortul financiar sa cumpere engros muze si nu una, doua, ci o intreaga ceata, noi scriem foarte greu si povestile sunt in continuare prea plictisitoare. La un semn Nuvelica se ridica si incepe sa imparta pliante la fiecare, iar Maria Sa ne pune in tema cu noul proiect: o poveste la care sa nu adoarma parintii inaintea copiilor, dupa care pleca trantind usa.
Stupoare! Povestea trebuie sa fie gata pana la caderea serii si noi nu stim de unde sa pornim. Deschid pliantul din fata mea si vad...... o foaie alba cu titlu Plan de Lucru si in rest nimic. Tipic pentru Sefu, asa ne ajuta el de fiecare data cu ....nimic, in schimb se impauneaza tot cu succesele noastre.
Povestrel s-a prabusit in sine, se holbeaza-n gol si-mi tine mie acum tirade despre cat de stramba e viata, cica e o conspiratie ce se unelteste impotriva lui. Poema pe de alta parte susoteste cu vecina, ca tot sistemul nu poate sa fie urzit decat de Ene in persoana, care urmareste sa preia sefia, prea l-a lasat Maria Sa sa-si faca mendrele. Ce sa mai, spirite sensibile in abisul depresiei la primul hop intalnit in cale. Numai Cenusareasa sta calma si ne spune ca aseara pe cand strangea prin casa a auzit cum Doamna Maria Sa il certa pe Marele Imparat. Cica il insarcinase sa-i citeasca o poveste de noapte buna lui Muc cel Mic si cand a trecut sa vada daca l-a adormit, l-a vazut pe Maria Sa sforaind si pe Muc cel Mic cu mana bagata pana la cot in nas.
Rad toti pe infundate.
Stt!!!!Povestitorul Adjunct se ridica si incearca sa calmeze spiritele, ne propune sa ne linistim cu totii, deoarece avem in fata un plan de lucru si timp in principiu pana deseara, asa ca putem face propuneri si sa discutam pe baza lor civilizat.
Eu scriu cateva cuvinte pe foaie si i-o inmanez.
Ce-i asta, Bella?
Ma ridic si incep sa vorbesc.
Nu-i nevoie sa ma mai recomand, stiti toti ca locuiesc in Padurea Adormita, dar nu cred ca v-ati intrebat niciunul cum de reusesc in fiecare zi sa vin la servici, sa-mi joc rolul de Domnita, sa scriu povesti si sa mai am in grija si o intreaga padure. Sa nu spuneti ca ma ajuta Printul Desiree, ca nu l-am mai vazut de-un secol, cine stie pe unde umbla haimanaua. Am auzit ca batuie in jurul unui lac cu lebede, ca acolo l-ar fi vazut Ceaikovski, dar mi-e nu mi-a dat niciun semn de viata. L-am asteptat cuminte trei decenii, timp pierdut de pomana in care m-am ingrasat 20 kg, ca de trebuia sa stau in pat si sa ma prefac adormita si nu de putine ori chiar asta am facut. Castelul se ducea de rapa, padurea la fel, bani nu mai aveam si nici o mana forte care sa le conduca pe bietele animale, care lasate de capul lor duceau povestea de rapa.
A trebuit sa iau o hotarare si cum starile naturale lasate de capul lor sunt mai degraba inclinate sa tinda spre dezordine decat sa se aseze de la sine, am hotarat sa ma angajez la Editura. Dupa atata vreme de repaus mi-a fost foarte greu sa ma trezesc dimineata, sa pregatesc caleasca, sa inham caii, sa strabat potecile desfundate din padure si sa mai si ajung la timp la servici. Aici nu am mare satisfactie profesionala, ma simt marginalizata si mi-as schimba locul de munca din cauza hartuielii cotidiene, dar mi-e teama ca voi constata in scurt timp ca majoritatea colegilor din alta poveste sunt la fel, iar fostul .... Printul Desiree pe care nu mai doresc sa-l vad la fata vreodata, apare garantat dupa cateva luni ca si copartener la Editura.
Noroc cu o vulpe sireata care umblase ceva vreme printr-o alta poveste din Orientul Mijlociu si care vazandu-ma cum umblam buimaca prin padure si cu cearcane vinete pe la ochi, mi-a adus intr-o zi un arbust caruia ii zicea ea cafea. Cu greu reusise sa-l scoata din acea poveste si de frica il tinea ascuns. Mi-a povestit cum din boabele lui magice putea face un lichid putin amar, dar foarte aromat si stimulator astfel incat ar fi reusit sa-mi alunge oboseala si somnolenta.
Am plantat arbustul si fiind atat arbustul cat si sera fermecate, am facut intr-o zi productia de boabe pe care o fac altii intr-un an. Tot vulpea m-a invatat cum s-o prajesc s-o macin si apoi s-o prepar. Am facut in prima dimineata un ibric de cafea, dar aroma sa mi-a adus toata padurea la usa. Cum intarziam la slujba am impartit repede ce mai ramasese si am plecat.
Seara mai sa nu-mi recunosc padurea, ursul dansa in poiana pe muzica cantata de cateva pasarele, iepurasul ajutat de toata familia sa numeroasa maturase toate potecile, Lupul era luat de brat cu Scufita Rosie si povesteau de zor, iar eu dupa ce ma sculasem cu noaptea-n cap si scrisesem zece povesti, mai aveam chef de-un dans in poiana. Bilantul era favorabil licoarei minunate care ne ajutase sa ne influentam in mod pozitiv starea de bine fizica, mentala si sociala.
In dimineata urmatoare in schimb, m-am speriat cand am vazut ca la usa castelului se gasea toata suflarea padurii si-si astepta nerabdatoare portia de licoare. Cu un ibric de cafea nu puteam sa le satisfac pofta crescanda asa ca repede am chemat vulpea si dupa ce ne-am sfatuit catva timp, am hotarat ca avem nevoie de tehnologia noua in prezenta unui
expressor profesional. Acesta avea un rezervor de 1,5 litri, rasnita ceramica pentru o macinare consecventa, nu supraincalzea boabele, putea pregati cafea dupa cafea, plus un cappuccino spumos si delicios gratie sistemului automat de inspumare a laptelui, asa ca l-am comandat pe
magazinul MarketOnline.ro.
Curierul l-a adus in aceeasi zi si cand am ajuns eu la castel, toti stiau sa-l programeze astfel incat sa-si faca o ceasca perfecta de espresso, in conformitate cu preferintele personale. Asta se intampla datorita functiilor sale inovatoare de memorare pentru a regla lungimea, concentratia si temperatura cafelei. De rasnit ce sa mai spun, a trebuit sa pun vulpea responsabila, deoarece se jucau la rasnita, fiecare aducandu-si de acasa alunele si nucile sa si le farame.
Din acea zi nimeni nu mai este adormit in aceasta poveste, padurea toata s-a trezit la viata, numele insa nu l-am schimbat ca sa nu speriem bietii copii. Probleme am avut doar cu Scufita Rosie si de cand l-a palmuit pe Lup, ea impreuna cu alte personaje inca minore nu mai au voie sa bea cafea, dar in rest toata lumea este mereu binedispusa.
Rezolvarea problemei date de Maria Sa e simpla, nu-s povestile noastre de vina. Vom cumpara doar un expressor pentru uzul sau personal, asa Maria Sa nu va mai adormi in timpul programului si Doamna Mariei Sale va fi vesnic binedispusa. Daca nu sunteti inca convinsi il putem testa intai noi aici, dar va garantez ca pe data ce veti stapani arta cafelei, majoritatea problemelor personale si profesionale se vor risipi. Lucrurile sunt cat se poate de simple. Sa faci o cafea la expressor nu cere cine stie ce maiestrie, dar schimba toate datele povestii ...in bine, binenteles.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
Etichete: cafea, expresor cafea, expresor Philips, magazinul MarketOnline.ro, poveste
